Pentru Iuliana ziua de duminică, 10 noiembrie, a început la 5:30. A sunat alarma telefonului de vreo 5 ori până să se poată mobiliza cu adevărat, pentru că în seara de dinainte fusese la un majorat cu prietenii. Ajunsese de ieri în Zlatna, orașul ei natal. Din septembrie s-a mutat în Cluj să facă acolo clasa a XII-a, să aibă mai multe șanse în viață, șanse pe care Zlatna, un oraș cu puțin peste șapte mii de locuitori, fost minier, nu prea are cum să i le ofere.
La 6:20 era în prima secție. A mers și a votat pentru prima dată, cu emoții ca în prima zi de școală. Împlinise 18 ani cu aproape o lună în urmă. Apoi s-a prezentat șefei comisiei și a stat cuminte la locul ei să observe. Era pentru prima dată observator și nu știa dacă să se aștepte să fie primită cu ostilitate sau cu bunăvoință. Dacă în primele două secții au fost mai reci sau indiferenți cu ea, în următoarele i-au oferit clasicele prăjituri de la alegeri, aduse de oamenii din comisie la pachet de acasă. Au povestit despre tot felul de lucruri din oraș și au râs. Una dintre secții avea și muzică pusă de pe telefon. Își imaginase că ziua asta festivă a democrației va arăta în multe feluri, dar nu așa.
În Alba Iulia a venit cu un microbuz și s-a oprit la o secție de vot dintr-un liceu, unde șefa comisiei nu mai văzuse observatori și nu prea înțelegea de ce a venit o adolescentă să o verifice. Iuliana i-a explicat care e faza cu observatorii și a așteptat să treacă surprinderea inițială și comentariile, ca să se pună la locul ei și să observe dacă totul e în regulă în secție.
Pentru că a doua zi era zi de școală, a luat un autobuz spre Cluj pe când deja se lăsa seara. Nu e drum lung din Alba Iulia, dar tot durează cam o oră jumate chiar și duminica. Timp suficient cât să ațipească un pic să mai recupereze din somn și să fie mai în formă pe când ajunge la închiderea unei secții din Cluj. A mers într-o secție din zona Observator ca să asiste la încheierea votului și numărare, pentru că era mai aproape de casă. Iar numele era prea potrivit ca să rateze zona.
La Facultatea de Arhitectură se vota pe hol, pentru că nu aveau destul loc pentru urne în alt loc, iar pe Iuliana a mirat-o cum de nu sunt săli suficient de mari pentru a nu ține toată comisia pe hol o zi întreagă. Au primit-o bine și aici, au verificat împreună dacă mai sunt oameni în curte la ora 9 când trebuia să se închidă secția, apoi au trecut la numărare. Încet încet o lovea somnul în timp ce se numărau voturile, dar câte o mică ceartă între membri comisiei o scotea din amorțeală. Toată lumea din secție era deja obosită și contrazicerile puteau să apară din orice detalii irelevante, făcând un proces teoretic simplu să dureze câteva ore.
S-a terminat într-un final pe la ora 1 noaptea și a plecat spre casă, cu gândurile încă în toate părțile după ziua asta lungă. Se aștepta să fie primită ciudat, cu mai multă reticență și răceală prin secții, ca lumea să nu o bage în seamă, ori să vorbească de sus cu ea, dar ce îi rămăsese în minte era cum în majoritatea secțiilor îi răspundeau politicos la întrebări și o tratau ca pe un adult care știe ce face. Era un sentiment nou, de a fi parte a unei zile ce pare atât de complicată din afară, dar atât de decisivă. Și mai ales de a simți că a avut și ea un rol în ziua asta pestriță.
Pe 10 noiembrie Forum Apulum a acreditat, pregătit și coordonat observatori independenți pentru a treia oară, după alegerile europarlamentare din primăvară și referendumul pentru modificarea Constituției din 2018. De la câteva județe la început, acum au ajuns să coordoneze pe toată Transilvania oameni de toate vârstele, elevi de liceu, studenți și adulți care timp de o zi au fost voluntari pentru a se asigura că alegerile se desfășoară corect. Dar e întotdeauna nevoie de o mână de ajutor în plus.
Acreditarea, pregătirea și coordonarea observatorilor independenți necesită câteva costuri pentru care noi, la Forum Apulum, avem nevoie de ajutor:
Mulțumim!
Acest articol a fost scris de Diana Filimon, președintele Asociației Forum Apulum
One Comment