Misiunea Hope and Homes for Children este să închidă toate orfelinatele din România până în anul 2026, înlocuindu-le cu un sistem care este bazat pe conceptul familial. Până acum echipa Hope and Homes a închis 58 de orfelinate. Eforturile lor depășesc însă cu mult simpla închidere a orfelinatelor și mutarea copiilor în căsuțe de tip familial, unde pot primi sprijinul material și emoțional necesar. Programul lor de prevenire a separării copilului de familie este complementar, căci pe măsură ce copiii sunt scoși din orfelinate, este important ca alți copii să nu le ia locul.
Fiecare familie ajutată, fiecare orfelinat închis ascunde în spate povești de suferință, speranță, vis pentru viitor. Iar despre acestea ne povestește Nicoleta Marcu, care de aproape 3 ani coordonează departamentului de fundraising a Hope and Homes for Children Romania.
Nicoleta Marcu
Nicoleta, în cei 3 ani de când ești parte din echipa Hope and Homes for Children, ce poveste ți-a rămas adânc în suflet?
Povestea lui Ionuț, voluntarul nostru de bază, când vine vorba de evenimentele sportive. Este de fapt om de bază oricând și oriunde.
– Nu pot să mănânc cartofi cu coajă, spune-le te rog să nu mi-i aducă! îmi zice Ionuț, vădit rușinat de situație.
Ionuț are 23 de ani și a crescut într-un orfelinat; noi am ajuns în viața lui târziu. Atât de târziu încât traume ca cea pe care tocmai avea de gând să mi-o povestească se întâmplaseră deja. Nu și-a cunoscut părinții, nu are amintiri cu ei. Toate amintirile lui de copil mic sunt în camere mari, reci, cu mulți copii, de toate vârstele. Cu multe plânsete și puțină alinare. Cu reguli rigide și aspre, pe care niciun copil nu le putea respinge, pentru că nici măcar nu își imagina că există și un alt fel de trai pe lumea asta. Nu știa că într-o familie, copiii au voie să mănânce și după 7 seara, dacă le este foame. Și de cele mai multe ori, lui îi era foame. Așa că mergea la atelierul de tâmplărie de lângă orfelinat și tâmplarul bun de acolo îi cocea cartofi în focul din sobă. Ionuț lua câte un cartof și pentru mai târziu, îl învelea în sfoară și îl transforma în ghem, care nu atrăgea atenția nimănui: nici a educatoarelor, nici a copiilor mai mari. Ascundea ghemul în burlanul ce trecea pe lângă dormitorul lui; iar noaptea, când toata lumea dormea dar burtica lui era încă trează, ieșea pe geam și scotea ghemul din burlan. Desfăcea metri întregi de sfoară și curăța coaja care era deja rece si parcă prea lipită de cartof. Prea lipită pentru un copil înfometat cu o burtică zgomotoasă, ce se ascundea de restul lumii. Așa că de cele mai multe ori mânca cartoful cu tot cu coajă, ca să se întoarcă repede în dormitor.
Anii au trecut, rănile s-au cicatrizat, corpul a supraviețuit, dar sufletul se chinuie în continuare. Asta este suferința copiilor ce cresc departe de familie, în orfelinate, unde nimic nu este despre ei sau pentru ei, ci totul este despre uniformizare și reguli impuse întregii turme.
Voi ați ajuns la mii de copii precum Ionuț, la mii de povești cutremurătoare cărora le-ați adus speranță. Care este visul vostru pentru copiii instituționalizați sau aflați în risc de separare de familie?
Noi, cei de la Hope and Homes for Children, visăm la o lume în care niciun copil nu va mai trăi chinul lui Ionuț. Și nu doar visăm, ci acționăm. Am ajuns la 58 de orfelinate și am aflat poveștile a 5.967 de copii. Atunci când s-a putut i-am întors în familie, sprijinindu-i pe părinți să-și recapete independența și să rezolve acele probleme care au dus la separarea de copil: lipsa locuinței, lipsa unui loc de muncă stabil sau probleme medicale netratate. Când reintegrarea în familie nu a fost cu putință, i-am mutat în case de tip familial pe care le-am construit noi, de la zero, exact așa cum un părinte construiește o casă pentru copiii lui: spațioasă, luminoasă, cu acces nelimitat la bucătărie, cu living în care copiii pot să își petreacă timp împreună. O casă în care Ionuț nu ar fi fost nevoit să ascundă cartofi copți ca să aibă ce mânca seara târziu. O casă în care Ionuț nu ar fi fost nevoit să împartă dormitorul cu alți 10 băieți. Ca un tribut pentru Ionuț și alți copii cu povești triste, am ridicat din temelii 111 case de tip familial.
Mihai Morar deschide ușa casei pentru 12 copii_CTF Aliorului
Cum putem fi și noi parte din acest vis?
La 31 de ani de la căderea regimului comunist, România nu a reușit să scape complet de moștenirea rușinoasă a orfelinatelor. 3.776 de copii* încă își așteaptă părinții în 134 de orfelinate, conform raportului Evoluţii în domeniul protecţiei copilului, Protecţia Drepturilor Copiilor și Adopție, septembrie 2020. Puterile noastre sunt mari, dar nu sunt nelimitate. Ne-am propus să ajungem la toate aceste orfelinate până în 2027 și să găsim o soluție de tip familial pentru fiecare dintre copii. Asta înseamnă că vom accelera ritmul de construcție de case de tip familial și vom sprijini mai multe familii să se reunească sau să evite separarea de copii. Pentru că pe măsură ce scoatem copii din orfelinate, este important ca alții să nu le ia locul.
Proiectele noastre presupun investiții mari. O casă de tip familial costă 260.000 euro. Dar bucuria copiilor care pășesc într-o astfel de casă pentru prima dată, după mulți ani de trai în ceva ce seamănă a cazarmă, ne dă aripi pentru următoarea căsuță. Sprijinirea familiilor vulnerabile ce riscă să-și lase copiii în grija statului costă, în medie, 2.700 euro/familie. Dar liniștea copiilor care rămân lângă adulții de care sunt atașați, ne convinge că trebuie să ajungem la din cât mai multe familii.
Nu mai putem schimba trecutul acestor copii. Nu mai putem vindeca rănile deja cicatrizate. Dar le putem oferi măcar câțiva ani de normalitate. Și putem să ne asigurăm că alți copii nu vor mai traversa același coșmar. De fapt, suntem datori să facem asta. Poate că nu suntem noi părinții lor, dar asta nu înseamnă că nu sunt ai noștri.
Fondurile strânse prin intermediul platformei Pago pentru Hope and Homes for Children vor fi redirecționate în continuare, la fel ca în 2019 și 2020, programului de prevenire a separării copilului de familie. În contextul izbucnirii pandemiei, și mai mulți copii se află în pericolul de a fi despărțiți de părinți din cauza sărăciei extreme.
Îți mulțumim pentru implicare,
Hope and Homes for Children și Pago
