Una dintre noile cauze din această ediție Donează cu Pago este uzinaduzina. Asociația s-a fondat pe „visul de vară a trei tineri cercetători”, iar acum eforturile echipei pot fi astfel sumarizate: activare cetățenească care să pună spiritul civic de azi în sate care trăiesc ca altădată.
În cadrul Donează cu Pago, uzinaduzina și-a propus să strângă 20.000 lei pentru a aduce la realitate ideea de șură digitală – un spațiu contemporan care aspiră să dea un zvâc nou tinerilor din comunitățile rurale, prin competențe digitale.
Despre toate acestea l-am întrebat pe Liviu Pop, președinte uzinaduzina.
Liviu Pop, împreună cu soția sa, Mihaela Bidilică, mințile creative din spatele uzinaduzina
Care este povestea uzinaduzina și cum a luat viață acest proiect?
Când a fost fondată, în 2008, uzinaduzina era mai degrabă visul de vară a trei tineri cercetători, puși pe experimentat întru alambicurile culturii alternative. Profund urbani, puțin neînțeleși și cu o privire relaxată asupra timpului, ne propuneam să mișcăm orașul ușor adormit în care ne duceam veacul.
În primii ani am parcurs mări de povești în care diafilme vechi au primit viața nouă, am împins filme de scurt metraj în pleoape obosite, ca la uzină, în schimburile doi și trei, iar apoi diminețile le-am petrecut bucuroși și cu ochii roșii, puțin hyper, ca după o treabă bine făcută. În Praha, un cartier puțin muncitoresc și puțin hipsteresc al Varșoviei, am descălecat cu taraful, ceaunul și artiștii în piața mare, în care am turnat puțină Europă Centrală și ceva iz balcanic.
În 2012 – să îi spunem următorul ciclu de producție, am investigat conceptul de clacă în formă nouă, un fel de șezătoare culturală fără pământ bătucit sub tălpi, mixat cu ateliere de seedbombing și împletituri, în care am căutat să înțelegem ce putem păstra, în formă nouă, din vechile îndeletniciri de la sat.
Toate acestea într-un proiect de grădinărit urban alături de botaniști vizionari rebeli, permaculturiști cu metode cool și meșteșugari de vreme nouă. Spirite curioase și eliberate de rigorile grădinăritului serios ne-au însoțit în Croația, Belgia, Franța și Polonia.
După câțiva ani de pauză, rămâne din uzinaduzina cea dintâi un mix de digital, urban și contemporan, asocierea cu creativi cu mințile zburdânde și apetitul vorace pentru experiment, instalație și spirit ludic.
De ce o șură digitală?
Unde digitale din șura digitală, un hub în care vrem să injectăm toată puterea creativă a uzinei noastre. Așezată pentru început doar într-o comunitate mică din județul Sălaj, șura digitală este un spațiu contemporan care aspiră să dea un zvâc nou tinerilor din comunitățile rurale, prin competențe digitale. Mai mult, ne dorim o activare cetățenească care să pună spiritul civic de azi în sate care trăiesc ca altădată. Toate acestea refolosind patrimoniul material și imaterial închis prin lăzi de zestre, târguri ocazionale și piețe de vechituri pentru a-l păstra în sat, viu, rodnic și iubit.
În luna martie, odată cu lockdown-ul, fiind închiși într-un apartament împreună cu doi copii mici ne-am dorit, ca toată lumea, să fi avut o casă la țară în care să ne putem muta. Ni s-a părut natural să profităm la maxim de mica bucată de teren pe care o cumpărasem recent în Sânpetru Almașului și am început să ne întrebăm ce ne-ar lipsi ca să ne putem muta acolo pe bune.
Am discutat cu un arhitect, am făcut un moodboard și un oarecare plan și am înțeles că ceea ce ne lipsește este ceea ce face din Cluj un oraș atât de competitiv – transformarea digitală. Este evident că satul a rămas cu o revoluție digitală în urmă așa că am căutat cum am putea și noi contribui să se schimbe puțin lucrurile.
Sate digitale ne dorim cu toții, dar cum le obținem?, ne-am întrebat.
Astfel ne-a venit ideea de a face un hub în sat unde tinerii de liceu (sau mai mici) să învețe să programeze, cu visul că asta le va permite să fie un fel de nomazi digitali de la ei din sat peste câțiva ani buni.
Există proiecte similare care v-au inspirat?
Da, avem mai multe surse de inspirație. Una dintre casele pentru nomazi din zona aceasta a Europei care ne-a făcut să visăm la ceva asemănător, dar adaptat mediului românesc este Casa Morkin, Serbia. În România am văzut multe proiecte valoroase prin intermediul celor de la Traditii Creative și a Școlii de la Piscu. Din zona arhitecturală am fost inspirați de arhitecți precum Horațiu Răcășan, Adina Szhatura sau munca celor de la Ambulanța pentru Monumente.
Ce proiecte mai coaceți în această perioadă?
La polul opus Șurii rămânem foarte urbani. Împreună cu prietenii de la Asociația Develop punem umărul la o inițiativă a lui George Roșu. Locul de sub frontispiciul lucrării Mă gândesc la ea (non stop) a rămas liber și a fost o oportunitate pe care nu am dorit să o ratăm. Așa că ne-am adunat forțele și am primit în chirie de la primărie spațiul de pe strada Tribunei nr. 13 din Sibiu. Începând cu Noaptea Albă a Galeriilor din octombrie 2020 am dat drumul la un spațiu de artă independent, artă.nonstop. Fiind pandemie am avut lucrări expuse în vitrină, dar abia așteptăm momentul să deschidem larg ușa pentru vizitatori.
Ce sumă vă propuneți să strângeți prin Pago și cum veți folosi acești bani?
Dorim să adunăm cel puțin 12.000 de lei pentru a cumpăra un teren în Sânpetru Almașului, diferit de curtea noastră, un spațiu care să devină încet încet al comunității. Dacă prindem viteză, cu suma de 18.000 de lei sperăm să achiziționăm și o șură pe care să o desfacem. Iar dacă țelul final de 20.000 de lei este atins, am reuși să și mutăm șura pe teren. ȘI să facem o cinste cu o petrecere pentru donatori, dacă vremurile ne-or permite.
Ce mesaj ai pentru donatorii voștri?
Copiii de la sat cresc cu ideea că e natural ca părinții să plece de acasă dincolo, unde contează, fiindcă altfel nu poți face bani și avea un rost. Ei cred că vechile căsuțe pipernicite, cu pereții văruiți cu albastru și pereții aplecați de șale, sunt fără valoare.
Sau că nu merită să te implici în luarea deciziilor că tot ei și ai lor învârt lumea. Noi vrem să le aratăm că nu e așa, astfel hub-ul nostru s-a făcut șură, iar programele pe care le avem în minte nu mai sunt strict digitale, ci aspiră să aducă în mediul rural bucățele de urban.
Să se cunoască tinerii din zonă cu artiști, cu grafferi, cu activiști, cu arhitecți, cu vizionari sau visători, să învețe să programeze, să inoveze, să testeze soluții, să experimenteze noi oportunități de a crește pe care nu le pot descoperi la școală sau învăța acasă.
Să fie inspirați și să înțeleagă că a sta la țară nu înseamnă neapărat că trebuie să facă agricultură.
Dacă credeți în inițiativa noastră, susțineți-ne. Avem nevoie de tot ajutorul.
Îți mulțumim,
uzinaduzina și Pago
