La începutul anilor ’90, Anna Burtea era proaspătă absolventă de medicină și bucureșteancă. Dorința de a ajuta a adus-o în Galați „pentru un an”. 23 de ani mai târziu, Anna și echipa Inimă de Copil continuă să ajute familiile din Galați și județele învecinate. În 23 de ani de activitate Fundația Inimă de Copil a susținut în programe peste 15.000 persoane și a strâns și investit cu ajutorul donatorilor peste 5 milioane euro în servicii sociale. Pornită ca o organizație locală, în prezent echipa Inimă de Copil sprijină familii din județul Galați și regiunile apropiate (Vaslui, Vrancea, Brăila). Multe dintre aceste familii sunt acum și mai vulnerabile din cauza crizei și a pandemiei.
În cadrul Donează cu Pago, Fundația Inimă de Copil strânge fonduri pentru a susține sesiunile de terapie de recuperare din Centrul de Recuperare și reabilitare pentru copii cu dizabilități, un proiect început în urmă cu 10 ani și de care beneficiază anual zeci de familii.
Anna Burtea, Directorul Executiv al Fundației Inimă de Copil
Fundația Inimă de Copil este o organizație locală care a ajutat deja peste 15.000 persoane. Ne povestești cum a început totul?
Totul a început de la 2 copii ai străzii, Iulian și Florin de cam 8 și 9 ani. Prietenele mele din Galați, una studentă pe atunci și cealaltă vânzătoare la un chioșc din cele apărute în anii 90, se împrieteniseră cu ei și îi mai ajutau cu mâncare și hăinuțe. Eu abia terminasem facultatea de medicină și încă nu îmi luasem repartiția postului. M-au sunat și mi-au spus că se gândiseră cu încă câteva persoane să facă o organizație ca să ajute măcar cu strângerea a ceva hainuțe și măncare caldă grupul de copii din stradă din care făceau parte și Iulian și Florin. M-au rugat să vin măcar un an să le ajut, eu fiind născută și crescută în București. Au trecut între timp alți 23 de ani și 15 de când sunt directorul executiv al organizației….Mi-am găsit atunci post în Galați.
Ne-am pus banii de chirie împreună și câteva mici donații lunare de la organizație și am închiriat un mic apartament, am devenit casă și familie pentru 4 copii ai străzii. În doi ani, cu extrem de mari strădanii, ca organizație, încropisem renovarea unei case mai mari la țară și am primit și alți copii din stradă, copii abandonați sau care urmau să ajungă în orfelinate. Am numit-o casa ”Nu mă uita”. A devenit casă pentru 20 de copii. Apoi am descoperit că undeva într-un spital din Galați erau copii HIV+ abandonați care ar fi fost nevoie să fie scoși de acolo și să poată avea o mult mai bună îngrijire, medicamente suficiente și o viață normală, nu într-un spital. Reușisem să mai găsim sprijin la câteva organizații și donatori externi (pentru că în România și în Galați oamenii nu erau pregătiți să susțină o organizație și ce visam noi) și așa am deschis casele de tip familial pentru copii seropozitivi, printre primele astfel de case din țară.
Au urmat în bulgăre de zăpadă activități pentru copii din casele de copii, primele familii de plasament din țară pentru copii cu dizabilități severe, primul centru de zi pentru copii cu dizabilități, asistenți maternali, centre de zi și de consiliere pentru copii din familii în dificultate în orașul Galați și în județ, suport material pentru familii pentru ca să evităm ajungerea copiilor în orfelinate, și foarte mult susținerea copiilor pentru a-și continua școala. Am făcut tot ce am putut pentru a susține o viață și un viitor al copiilor în familie, cu suportul necesar, evitând instituționalizarea, traumele ei și costurile ei sociale. Ne-am dorit acest lucru atât pentru copii cu o dezvoltare normală căt și pentru copii cu dizabilități.
Acum sprijinim copii din 4 județe.
Florin, Adi, Gabriela, Flori, Aurica, Mihai, George sunt numai câteva dintre numele care îmi vin acum în minte, printre primii dintre copiii din organizație și care acum au o viață împlinită datorită faptului că împreună am crezut și am investit în ei, în potențialul și șansa lor. Și cu toții avem nevoie de șanse în viață…
Ce proiecte desfășurați în prezent și în ce județe?
Proiectele organizației noastre sunt din sfera educației, cea socială și nu în ultimul rând din sfera medicală pentru că ne propunem ca nevoile copiilor să poate fi acoperite pe cât mai multe planuri, pentru a se putea bucura de o viață și un viitor echilibrat, armonios.
Proiectul Un sat, un copil li se adresează copiilor cu rezultate excelente, care sunt în pericolul de a renunța la școală din cauza sărăciei. Ei primesc 12 burse pe an, an de an, rechizite, îmbrăcăminte, încălțăminte, cadouri, merg în tabere și au parte de experiențe de învățare non-formală, iar familiile lor sunt în grija unui asistent social. În prezent susținem peste 90 de copii din sate din județele Galați, Vaslui, Vrancea, Brăila. Costul anual pentru un copil este de 850 euro, incluzând resursele umane implicate în derularea proiectului (spre deosebire de alte programe de burse, Un Sat, Un Copil oferă resurse 12 luni, nu numai în timpul anului școlar, pe întregul parcurs educațional al copilului).
În centrele de zi de tip after school din Galați, Pechea copii de școală primară și gimnaziu, care provin din familii în dificultate, sunt sprijiniți să rămână la școală, ajutați să-și îmbunătățească rezultatele școlare, participă la diferite activități de educație non-formală și sunt încurajați să-și dezvolte potențialul. Colegii mei monitorizează evoluția fiecărui copil, au întâlniri periodice cu cadrele didactice pentru a adapta modalitatea de sprijin acordat. În paralel se lucrează foarte mult și cu familiile copiilor. În perioada în care școlile au fost închise copiii și familiile lor au primit constant pachete cu alimente de bază și produse igienice, care să îți țină în siguranță.
Centrul de Consiliere și sprijin pentru copii și familii a oferit anul trecut pentru câteva sute de copii și familii suport material, consiliere în cartiere mărginașe din orașele în care lucrăm dar și în sate. A fost puntea noastră de legătură cu peste 20 de primării/ școli din mediul rural din județele Galați, Vrancea, Vaslui, Brăila, în colaborări și parteneriate.
Taberele Inimă de copil, organizate din 1997, în fiecare vară, începând cu luna iulie. Am avut 7 copii în tabăra din 1996 iar acum avem 4-5-6 serii de copii pe an și 80-100 de copii în fiecare an care își îmbogățesc viața cu amintiri și lecții de neuitat. Și pentru că anul trecut a fost unul cu multe provocări care ne-au împiedicat să mai facem seriile de tabără, am organizat pentru copii ateliere de vară, de literație, de care ne-am bucurat împreună, dar în siguranță!
Atelierul Inimă de copil a fost înființat în anul 2005 în Galați și a fost destinat inițial tinerilor cu dizabilități ca atelier de terapie ocupațională. În prezent implicăm alături de noi și persoane care au nevoie de sprijin, mămici aflate în căutarea unui loc de muncă sau din familiile aflate în programele organizației și voluntari. Este un proiect de economie socială. Produsele lucrate în atelier sunt în majoritate unicate sau lucrate în serii mici. În funcție de comandă produsele sunt personalizate. Vânzările și profitul realizat susțin proiectele organizației și misiunea noastră în comunitate.
Nu în ultimul rând Centrul de Recuperare, cauza noastră găzduită de Pago.
Când ați început activitatea la Centrul de Recuperare Inimă de Copil?
În anul 2010 printr-un proiect european, au fost făcute două centre de recuperare în oglindă, în România și Bulgaria, destinate copiilor cu dizabilități de la vârstă foare mică, asigurând inclusiv intervenție timpurie.
Centrul de Recuperare a fost primul centru de genul acesta din Galați dar și din regiune. Din păcate la doi ani de la încheierea proiectului european, în 2012, și până acum, autoritățile locale nu au considerat important să finanțeze centrul decât într-o foarte mică măsură. Asta pune multe presiune și fiecare an este o provocare, deși el asigură terapie pentru mai bine de 60 de copii anual.
La acest moment bugetului centrului depășește 300.000 de lei/an, ca fonduri necesare pentru a putea susține activitatea de aici. Finanțarea este realizată prin micile contribuții ale părinților, prin donații și sponsorizări, fără de care activitatea de la centru s-ar încheia iar binele adus în viața copiilor cu dizabilități s-ar produce mult mai greu pentru aceștia.
Cu atât mai mult, în prezent, centrul e singurul care a oferit și oferă acces la terapie tot timpul anului și copiilor din comunele din judet și chiar din alte județe. Noi plătim costurile legate de transport alături de costurile pentru terapia copiilor care vin din familii cu dificultăți financiare și care nu și-ar permite altfel să vină la terapie.
Ne poți spune mai multe despre echipa Centrului? Cum arată o zi normală de lucru pentru echipă?
La centru avem o echipă multidisciplinară, un aspect important pe care l-am urmărit întrucât noi considerăm că în acest fel copilul poate primi îngrijiri 360 de grade. Avem kinetoterapeut, psihologi, asistenți sociali iar speciliștii de aici au fost formați și sunt formați continuu prin cursuri de perfecționare, cursuri de logopedie, stimulare în dezvoltarea cognitivă, integrarea senzorială.
La centrul nostru vei găsi una dintre cele două camere senzoriale care există la nivelul județului Galați. Suntem de asemenea conectați la o platformă de logopedie, care ne permite să fim mereu în contact cu cele mai bune, eficiente tehnici pentru cei mici. Materialele didactice sunt reînoite permanent pentru că ne dorim să le oferim copiilor cele mai bune șanse de a progresa. Avem și o sală de kinetoterapie complet utilată; monitoare de pe care părinții pot urmări imagini din ședințele de terapie ale copiilor.
Unul dintre principiile noastre de lucru are la bază dialogul continuu cu părinții și explicarea către aceștia a evoluției copiilor la terapii, a exercițiilor făcute în sesiunile de lucru. Sunt făcute de asemenea recomandări legate de cum s-ar putea lucra acasă cu ei iar noi considerăm acest lucru ca fiind un element important în evoluția copiilor.
Ne întristează că de cele mai multe ori părinții nu sunt tratați ca potențiali coterapeuți pentru copii. Cei mici se întorc acasă după terapii și cea mare parte din timp și-l petrec în familie, în școală, de aceea e important ca activitățile zilnice să fie privite ca prilej de formare, progres pentru copii.
În general ziua obișnuită a unui terapeut se împarte între sesiuni de terapie și completarea de planuri individualizate de lucru, alături de interacțiunile cu părinții copiilor. Înainte de pandemie erau organizate în fiecare lună aniversări și petreceri ale copiilor care veneau în centru și mai susțineam și întâlniri de lucru pentru părinți. Vom reveni către realizarea acestor activități, pentru că știm că ele au un impact bun asupra evoluției copiilor, făcând mai puternice interacțiunile dintre copiii și părinții lor, dar ne dorim ca totul să fie organizat într-un cadru sigur pentru copii.
Ce sumă vă propuneți să strângeți prin Pago și cum veți folosi acești bani?
Până la acest moment am strâns o sumă mică din obiectivul financiar de 30.000 de lei. Din primii bani strânși dorim să cumpărăm pentru copiii care fac kinetoterapie, benzi kinesiolozice atât de importante pentru sesiunile lor.
Ne dorim să strângem cât mai multe donații pentru a putea transforma sprijinul într-un fond al orelor de terapie pentru copiii din familii vulnerabile, care nu își permit să plătească sesiunile de terapie pentru copiii lor. De asemenea, ne-am dori ca din donațiile primite să putem contribui la reluarea petrecerilor aniversare pentru copii, alături de organizarea unor grupuri suport de consiliere și sprijin pentru părinții copiilor cu dizabilități.
Ce mesaj ai pentru donatorii voștri?
Rezonez mult cu mesajul lui Dalai Lama: “Dacă îţi doreşti ca alţii să fie fericiţi, lasă-te în voia compasiunii. Dacă vrei ca tu însuţi să fii fericit, lasă-te în voia compasiunii.”
Așa că avem multă recunoștință pentru fiecare dintre cei care au ales să doneze și care fac posibilă continuarea terapiilor pentru copii. Uneori nici nu știi cât de mare și de importantă este valoarea unui gest pe care îl faci și ce poate să aducă acest gest pentru viitor. Iar copii cu dizabilități au nevoie de cât mai multe șanse. O donație, oricât de mică, îi va aduce mai aproape de șansa pe care o merită.
Îți mulțumim,
Fundația Inimă de Copil și Pago
